Analiza conținutului este o metodă de analiză cantitativă a documentelor text utilizate pe scară largă în științele sociale și umaniste. Esența sa este de a determina în mod fiabil semnificația și direcția unui anumit mesaj text prin numărarea unităților semantice.
Instrucțiuni
Pasul 1
Orice document care conține mesaje text poate fi folosit ca obiect de cercetare. În special, articole din ziare, discursuri publice ale unor persoane publice și politice, cărți, răspunsuri la chestionare, jurnale, scrisori, declarații oficiale etc. Analiza conținutului poate fi efectuată atât manual, cât și automat. A doua opțiune este utilizată pentru a studia matrice mari de date textuale și necesită tehnologie computerizată și programe statistice speciale.
Pasul 2
Pentru a efectua o analiză independentă a conținutului, fără utilizarea instrumentelor de procesare automată, în primul rând este necesar să se determine matricea de date cu care se va desfășura munca. De exemplu, dacă este planificat să se analizeze acoperirea unei campanii electorale regionale în presă, atunci eșantionul necesar va fi toate publicațiile de ziare pe acest subiect pentru perioada selectată.
Pasul 3
Al doilea pas în procedura de analiză a conținutului este selectarea unităților semantice care sunt direct legate de problema studiată. Cuvintele, numele, expresiile individuale care au o sarcină semantică cheie pot acționa ca o unitate semantică. De exemplu, în contextul campaniei electorale, astfel de unități pot fi numele candidaților, sintagmele „modernizarea economiei”, „dezvoltarea întreprinderilor mici”, „lupta pentru putere” etc. Mai mult, unitățile semantice selectate ar trebui să fie caracteristice pentru toate textele studiate.
Pasul 4
Următoarea etapă este una dintre cele mai importante în întregul proces de analiză a conținutului. Este o codificare a unităților de text. Esența sa constă în dezvoltarea de reguli pentru corelarea unităților semantice cu o listă de categorii de analiză. Rezultatul etapei de codificare este dezvoltarea unui codificator, care include nu numai o listă de indicatori observați, ci și date despre documentul în care sunt prezenți. Dacă vorbim despre articole de ziar, atunci se va lua în considerare numele publicației, orașul, data lansării, formatul, numărul de pagini, plasarea paginilor și altele asemenea.
Pasul 5
După formarea unui eșantion de mesaje, selectarea unităților semantice și crearea unui codificator, acestea procedează direct la însăși analiza textelor. În practică, acest lucru este exprimat în compilarea unui dicționar în care fiecare observație (unitate semantică) aparține unui anumit tip sau clasă în conformitate cu regulile codificatorului. După aceea, se face un calcul cantitativ al utilizării tuturor unităților semantice. Un punct important este și atribuirea unor evaluări specifice (pozitive, negative sau neutre) referințelor cheie. Cu alte cuvinte, este necesară o clasare destul de fină. Scalarea prin comparație pereche sau așa-numita metodă Q-sort sunt utilizate în mod tradițional ca metode de clasificare. Puteți afla mai multe despre aceste două tehnici în manuale despre sociologie aplicată sau științe politice.
Pasul 6
Procedura de analiză a conținutului se încheie cu un calcul cantitativ al datelor obținute și calculul mediei aritmetice a scalei pentru fiecare caz. Apoi, scorurile medii rezultate sunt clasificate într-un anumit mod.
