Structurile divizionale sunt structuri organizate în conformitate cu principiul separării marilor divizii independente cu transferul de funcții de management operațional și responsabilitate pentru profitabilitate către acestea. Dintre structurile de tip ierarhic, cele divizionare sunt considerate cele mai multe
productiv.
Structuri divizionare ale managementului companiei
În legătură cu extinderea profilului sau creșterea în companie, complicația proceselor tehnologice la întreprindere, managerul devine mai dificil să ia decizii operaționale în anumite domenii. Acesta este motivul apariției structurilor divizionare, unde șefii de departamente și managerii de top care au legătură directă cu producția ocupă un loc important în managementul companiei.
Li se delegă un număr semnificativ de competențe, având în vedere independența în deciziile legate de dezvoltarea, producția și vânzarea de produse, precum și responsabilitatea pentru obținerea unui profit. Strategia de dezvoltare a companiei, politica financiară, problemele de investiții rămân la conducerea superioară a companiei.
Criterii de structurare
Organizarea multidivizională este tipică pentru întreprinderi în care diferite legături sunt responsabile pentru lansarea și comercializarea produselor. Specializarea consumatorilor se concentrează pe anumite grupuri de consumatori, în timp ce specializarea regională se concentrează pe teritoriile deservite. Structura pieței este utilizată de companii cu o gamă largă de produse și numeroase piețe sau grupuri de consumatori.
Structura globală a produselor produce un număr mare de grupuri de produse și le vinde în diferite regiuni. Structura regională globală împarte obiectele economice în funcție de caracteristicile regionale și, de asemenea, ajută la rezolvarea problemelor asociate cu legislația regională, obiceiurile și nevoile populației din regiune.
Avantajele structurii divizionale
Structura divizionară este capabilă să gestioneze companii diversificate, diviziuni geografice îndepărtate. Are flexibilitate și reacție rapidă la orice schimbări din companie, ia decizii prompte cu privire la problemele de producție ale diviziei. Odată cu creșterea independenței structurii, activitatea, eficiența muncii, calitatea și profitul cresc. S-a stabilit o legătură puternică între producție și consumatori.
Dezavantaje ale structurii divizionare
Este necesar să se creeze o verticală de management mare, care necesită costuri suplimentare pentru menținerea structurii de management. Datorită îndepărtării, există o disunitate a structurii și o interacțiune insuficientă a structurilor la rezolvarea problemelor din diviziunile conexe. Depărtarea managementului superior al organizației față de anumite domenii de activitate este un alt dezavantaj.
