Costurile de producție și vânzare a mărfurilor reprezintă suma costurilor anumitor factori, de exemplu, materiale, active fixe, materii prime, combustibil, forță de muncă etc. Costurile sunt de obicei exprimate în termeni monetari.
Instrucțiuni
Pasul 1
Costul total este suma de bani pe care o companie a cheltuit-o pentru fabricarea unui produs. Pentru a le calcula, adăugați costurile fixe și variabile ale firmei. Pentru a calcula costul mediu pentru o anumită perioadă, împărțiți costul total la cantitatea de bunuri produse.
Pasul 2
Costurile imputate sau economice sunt un indicator al costurilor de afaceri suportate de întreprindere. Aceste costuri includ resursele achiziționate de organizație, resursele sale interne și profiturile. Există, de asemenea, costuri contabile, implicând costurile pe care le suportă compania pentru a dobândi anumiți factori de producție. Costurile contabile nu pot depăși costurile economice, întrucât țin seama doar de costurile reale care vizează achiziționarea resurselor necesare de la furnizori externi, ceea ce este un fapt legal formalizat și este baza indicării în contabilitate.
Pasul 3
Costurile contabile sunt clasificate drept directe și indirecte. Costurile directe includ numai costurile de producție. Costurile indirecte includ toate costurile de care are nevoie o întreprindere pentru funcționarea sa normală: costuri generale, costuri de amortizare, plăți de dobânzi către bănci etc.
Pasul 4
Un alt grup îl reprezintă costurile de oportunitate, care sunt fonduri care vizează producerea de bunuri suplimentare și furnizarea de servicii speciale care nu sunt principalul obiectiv al întreprinderii. Costurile de oportunitate sunt acceptate pentru a include toate costurile externe sau costurile viitoare pe baza analizei financiare și a planului de producție. Pentru a determina costul de oportunitate, costurile contabile trebuie deduse din costurile economice.
