Grecia s-a dovedit a fi țara UE care a suferit cel mai mult din cauza crizei financiare globale - deficitul PIB al acestui stat la începutul anului 2012 a fost de aproape trei ori mai mare decât normele permise membrilor uniunii. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că în presă au început să apară rapoarte despre vânzarea insulelor aparținând acestei țări.
În 2008, guvernul acestui stat insular a apelat la Ministerul Finanțelor din zona euro pentru ajutor și, până la mijlocul anului 2012, economia țării primise deja cinci tranșe de injecții de numerar în valoare totală de câteva sute de miliarde de euro. Cu toate acestea, în schimbul sprijinului financiar, Greciei i s-a cerut să își reformeze politica economică, iar guvernul a dezvoltat măsuri foarte de austeritate, precum și privatizarea parțială a proprietății statului. Perspectivele privatizării au fost discutate într-un interviu cu premierul țării, Antonis Samaras, pentru ziarul francez Le Monde.
Potrivit jurnaliștilor, șeful guvernului a anunțat posibilitatea vânzării unor insule nelocuite unor persoane private. Cu toate acestea, la câteva zile după diseminarea acestor informații de către diferite agenții, a apărut o explicație specială a serviciului de presă al guvernului grec. Acesta conținea un discurs textual al prim-ministrului, din care, potrivit serviciului de presă, rezultă că nu era vorba deloc de vânzarea insulelor. Samaras a spus că ar trebui depuse eforturi pentru a converti acest teritoriu neutilizat în capitală, ceea ce a fost neînțeles de francezi. Dar, de fapt, a fost vorba de arendă pe termen lung, leasing sau proprietate mixtă public-privat, în care insulele rămân în proprietatea statului.
În plus, Samaras a spus într-un interviu că nu există insule private între mai mult de două mii de insule grecești. Cu toate acestea, presa relatează în mod regulat că odată cu debutul crizei financiare, care a devenit politică și socială, proprietarii privați au început să vândă sau să închirieze insule individuale pentru o lungă perioadă de timp. În special, era vorba de insulele Patroklos, Skorpios și Oksia, de care proprietarii doreau să scape pentru sume cuprinse între 5 și 100 de milioane de euro.
