Crizele economice sunt etape dureroase din istorie care privează milioane de oameni de muncă și economii. Abilitatea de a recunoaște o criză în etapa inițială poate ajuta o persoană să-și economisească banii și, uneori, chiar să rămână „în negru”.
Scăderea puterii de cumpărare
Prețurile pentru produsele esențiale din magazine încep să crească, în timp ce salariile rămân aceleași. Această situație financiară se numește „criza supraproducției”. Cea mai gravă criză a supraproducției a avut loc în anii 1930 în Statele Unite și a fost numită „Marea Depresie”. Milioane de americani s-au trezit pe stradă și doar politica competentă a președintelui Franklin Roosevelt a făcut posibilă reducerea la minimum a victimelor.
Fluctuații valutare
Modificările ghilimelelor apar din mai multe motive. În primul rând, instabilitatea (inclusiv falimentul) întreprinderilor mari și a unor state întregi determină activitatea comercianților bursieri, care fac bani din fluctuațiile cursului de schimb. Unii comercianți nici măcar nu încearcă să câștige bani, ci să reducă la minimum pierderile prin scăderea prețurilor instrumentelor financiare „nesigure”, dorind să le vândă cât mai curând posibil.
Deci, crizele din 1987 („Luni Negre”) și 2008 au fost asociate cu speculații excesive în moneda japoneză (yen). Criza (și deprecierea monedei) sunt adesea influențate și de evenimente politice, în special de războaie.
Conform teoriei lui Kondratyev, economia constă în perioade ciclice de 40-60 de ani. Recesiunile și crizele sunt necesare pentru ca societatea să „reseteze” sistemul financiar.
Tăieturi în vrac
Datorită scăderii puterii de cumpărare a populației, o serie de întreprinderi își pierd piața de vânzare, bunurile nu sunt vândute și fluxul de numerar se termină. Trebuie să plătești salarii, dar nu sunt bani. Se declanșează „principiul domino”. Ruina mai multor întreprinderi mari poate provoca falimentul tuturor celorlalte.
Dacă oamenii rămân pe stradă (ziarele raportează adesea acest lucru), acest lucru duce din nou la o scădere a puterii de cumpărare. Toate legăturile sistemului sunt interconectate. Prin urmare, criza poate afecta chiar sectoarele de piață relativ prospere din punct de vedere economic.
Istoricii cred că prima criză economică a avut loc în Roma antică. A fost cauzată de datoria guvernului și de o politică miopă de „deflație violentă”.
„Antifragilitate”
Teoria antifragilității a fost propusă de finanțatorul american Nicholas Taleb. Conform teoriei, sistemele financiare fragile se bazează pe împrumuturi și tranzacții cu „pârghie” (pârghie, credit garantat prin sisteme de numerar și lichide existente), în timp ce sistemele „antifragile” se bazează pe numerar și investiții mici în active cu risc ridicat.
Potrivit lui Taleb, criza financiară globală din 2008 s-a produs din cauza fragilității noilor instrumente financiare - instrumente derivate, obligațiuni de credit. Urmărirea tranzacțiilor financiare populare de pe piața bursieră poate ajuta la determinarea mai rapidă a apariției unei crize.
