Dacă o întreprindere efectuează tranzacții comerciale, atât impozabile, cât și scutite de TVA, este forțată să distribuie cumva TVA „de intrare”, adică inclusă în costul bunurilor și serviciilor achiziționate. La urma urmei, dacă activele achiziționate sunt utilizate în activități impozabile cu TVA, se deduce TVA „de intrare” și, dacă este neimpozabilă, este inclus în costul produsului. Dar, de obicei, organizația însăși nu știe cum și unde să cheltuiască activele achiziționate.
Este necesar
Costul bunurilor (lucrări, servicii) expediate în perioada de impozitare, ambele fiind supuse TVA-ului și nu
Instrucțiuni
Pasul 1
Dacă afacerea dvs. este atât de diversă încât include atât tranzacții impozabile pe valoare adăugată, cât și tranzacții scutite de aceasta, trebuie să păstrați evidențe separate atât ale acestor tranzacții, cât și ale valorilor TVA pentru bunurile achiziționate, mijloacele fixe și activele necorporale. În absența unei contabilități separate, întreaga sarcină a TVA „intrată” va reveni asupra dvs., deoarece nu veți avea dreptul nici să o deduceți, nici să o includeți în cheltuieli. Faptul și metodologia contabilității separate ar trebui consolidate în politica contabilă, deși nu există o cerință directă în acest sens în Codul fiscal.
Pasul 2
În cazul în care contribuabilul, în principiu, nu are posibilitatea de a stabili pentru ce tip de tranzacții (impozabile sau nu) vor fi utilizate bunurile achiziționate, serviciile, drepturile de proprietate etc., există un principiu de distribuție proporțională a TVA. Pentru aceasta, se utilizează un indicator precum costul bunurilor (lucrări, servicii) expediate în perioada de impozitare. Pentru a obține valoarea TVA deductibilă, este necesar să înmulțiți suma TVA care urmează să fie distribuită cu valoarea mărfurilor expediate supuse TVA și împărțită la valoarea totală a mărfurilor expediate în perioada de impozitare. În consecință, suma TVA inclusă în costul produselor este proporțională cu valoarea produselor expediate, care nu sunt supuse TVA-ului.
Pasul 3
Legislația nu a stabilit dacă se calculează proporția pentru a lua cantitatea de bunuri expediate, inclusiv TVA sau nu. Ministerul Finanțelor consideră că costurile ar trebui luate fără TVA, dar instanțele au uneori o opinie diferită. Deci, acest punct ar trebui înregistrat și în politica contabilă.
Pasul 4
După cum se poate observa din formula pentru distribuția proporțională a TVA, această distribuție poate fi efectuată numai la sfârșitul perioadei de impozitare. În această perioadă, TVA supusă distribuției prin calcul se depune sub forma unui sold debitor în contul „Taxa pe valoarea adăugată pe valorile dobândite”.
Pasul 5
Dacă în perioada de impozitare costurile operațiunilor care nu sunt supuse TVA-ului nu depășesc 5% din costurile totale ale întreprinderii, atunci contabilitatea separată nu poate fi păstrată și se poate deduce întreaga sumă a TVA „de intrare”. Aceasta ia în considerare atât costurile directe ale producției și vânzării bunurilor (lucrări, servicii), cât și alte costuri asociate cu producția și vânzarea acestor bunuri și servicii.
