În bursă, în domeniul bancar și în comerț, conceptul de „marjă” este utilizat pe scară largă. Se bazează pe ideea diferenței dintre prețul de vânzare și costul de producție. Pe scurt, marginalitatea este profitabilitatea vânzărilor. Acest indicator determină profitabilitatea întreprinderii. Marginitatea ridicată mărturisește succesul financiar al companiei.
Analiza marjei și scopul acesteia
Analiza marjei se mai numește și analiză de echilibru. În cadrul acestei abordări analitice, se distinge conceptul de „venit marginal”, care se calculează ca diferență între volumul de încasări și costurile variabile pentru totalitatea lor în ansamblu pentru întreprindere.
Una dintre funcțiile analizei marjei este de a oferi o evaluare obiectivă a stării și nivelului rezervelor și a măsurii în care acestea sunt utilizate în producție. Pe baza unei astfel de analize, se dezvoltă metode de mobilizare a rezervelor și posibilitatea susținerii lor financiare.
Conceptul venitului marjei
Înțelesul economic al venitului marginal este acela că face posibilă acoperirea costurilor fixe și vă permite să formați un profit net din activitățile întreprinderii. Venitul marginal este definit ca profitul marginal pe care o întreprindere îl poate primi din producția și vânzarea fiecărui tip de produs.
Conceptul de venit marginal se potrivește bine cu sistemul de management și metodele de contabilitate a costurilor. Esența acestui sistem este că numai costurile directe sunt atribuite prețului de cost. Și costurile generale, care nu depind în mod direct de volumul vânzărilor, nu sunt incluse în prețul de cost, amortizat periodic la rezultatul financiar. Conform conceptului, calculul cel mai precis nu este cel care include toate costurile suportate după calculele care necesită o muncă intensă și alocarea costurilor, ci cel care include costurile care asigură eliberarea unui anumit produs.
În practica întreprinderii, apar adesea situații când gama de produse produse include produse cu rentabilitate redusă și chiar negativă la cost, dar cu un venit marginal pozitiv. Produsele de acest tip acoperă costurile variabile asociate producției lor și unele dintre costurile fixe.
O analiză marginală aprofundată a eficienței producției produsului demonstrează că excluderea unui produs care are o rentabilitate negativă în termeni de cost din producție poate să nu fie justificată. Adesea, o astfel de decizie duce la rezultate paradoxale, de exemplu, la o scădere a profiturilor companiei.
Următorii indicatori sunt adesea utilizați în analiza marjei:
- raportul venit brut;
- raportul veniturilor din marjă;
- coeficientul de modificare a vânzărilor brute;
- profitabilitatea vânzărilor.
Marja produsului
Marja produsului poate fi definită ca diferența dintre profitul total din vânzarea unui produs și costurile variabile:
Marja = Profitul total din vânzări - costuri variabile.
Formula marginalității vă permite să calculați indicatorul împărțind costurile fixe și variabile. Costurile fixe rămân chiar dacă producția este întreruptă. Aceste costuri includ:
- rambursarea obligațiilor de credit;
- taxe de închiriere;
- unele plăți de impozite;
- salariul angajaților din departamentul de contabilitate, departamentul de personal, personalul de servicii.
Dacă contribuția la acoperire este egală cu suma costurilor fixe, aceștia spun că s-a atins punctul de echilibru. În acesta, volumul vânzărilor de bunuri este de așa natură încât compania poate recupera pe deplin toate costurile de fabricație a produsului, fără a se baza pe obținerea unui profit.
Calcule ale coeficienților principali în cadrul analizei marjei
unu. Calculul raportului veniturilor din marjă este raportul dintre aceste venituri și venituri:
KMD = (Venituri - Costuri variabile) / Venituri;
Acest raport arată care este cota din venituri care se asigură profitul și acoperirea costurilor fixe. Creșterea indicatorului este luată în considerare ca factor pozitiv. Puteți crește raportul prin creșterea prețurilor de vânzare sau prin reducerea costurilor variabile.
2. Coeficientul de modificare a vânzărilor brute arată cum se modifică volumul vânzărilor brute pentru perioada curentă în raport cu valoarea vânzărilor brute din perioada anterioară:
KVP = (Venituri pentru perioada curentă - Venituri pentru perioada precedentă) / Venituri pentru perioada precedentă;
Trebuie avut în vedere faptul că componenta inflaționistă conținută în indicator poate introduce anumite distorsiuni în valoarea obținută.
3. Raportul marjei brute (venitul brut). Este diferența dintre veniturile companiei și costurile variabile.
KVD = Venituri - Costuri;
Acest indicator vă permite să evaluați profitabilitatea vânzărilor unei întreprinderi. Venitul brut este destinat să acopere costurile care depind de managementul general al întreprinderii și de vânzarea produselor finite. Venitul brut oferă întreprinderii profit.
Trebuie amintit că termenul „marjă brută” este înțeles diferit în sistemele contabile europene și rusești. În contextul realității economice rusești, marja brută este înțeleasă ca un indicator calculat care reflectă contribuția companiei la soluționarea problemelor legate de generarea de venituri și acoperirea costurilor. Această valoare singură nu poate oferi o idee despre starea financiară a companiei.
În sistemul contabil european, marja brută este procentul de venituri generate de vânzări. Acest lucru ia în considerare veniturile care rămân în companie după luarea în considerare a costurilor directe de producție a produselor care urmează să fie vândute. Cu alte cuvinte, în economia rusă, marja brută înseamnă profit, în timp ce în Europa acest indicator este calculat ca procent.
Cum să crești marginalitatea?
Metodele de creștere a nivelului de marginalitate sunt similare cu metodele de creștere a nivelului de profit sau venit. Acestea ar trebui să includă:
- participarea la licitații;
- creșterea producției;
- distribuirea costurilor fixe între volumele semnificative de produse;
- optimizarea utilizării materiilor prime;
- căutarea de noi sectoare de piață;
- politica de inovare în domeniul publicității.
Caracteristici ale analizei marginilor
Foarte des, strategiile de marketing sunt construite pe analiza indicatorului de marginalitate. Marja servește ca unul dintre factorii centrali în prognozarea profitabilității, dezvoltarea politicii de preț și rentabilitatea activităților de marketing. În condițiile Rusiei, profitul de marjă este adesea denumit profit brut. Într-un fel sau altul, dar este definit ca diferența dintre profitul din vânzarea unui produs și costul procesului de producție.
Un alt nume pentru conceptul luat în considerare este cantitatea de acoperire, care este definită ca ponderea veniturilor care merge direct la formarea profiturilor, precum și la acoperirea costurilor. Ideea principală este că creșterea profitului unei întreprinderi comerciale este direct și direct dependentă de rata de recuperare a costurilor pentru necesitățile de producție.
Marginalitatea este de obicei calculată pe unitate de produs. Această abordare face posibilă înțelegerea dacă are sens să ne așteptăm la o creștere a profiturilor datorită eliberării de unități suplimentare de bunuri. Indicatorul calculat al profitului marginal nu este considerat o caracteristică generală a structurii economice, deși permite determinarea tipurilor de produse profitabile și neprofitabile în ceea ce privește profitul marginal din eliberarea și vânzarea lor.
Trebuie amintit că formulele pentru calcularea marginalității pot diferi oarecum în funcție de gama de produse fabricate de întreprindere. O abordare diferențiată a calculelor vă permite să aflați ce tip de produs aduce cel mai mare profit companiei și, prin urmare, să abandonați costul resurselor pentru fabricarea bunurilor, veniturile din vânzarea cărora sunt mici sau complet absente.
Indicatorii de profit marginal vă permit, de asemenea, să decideți asupra volumului de producție al unui anumit produs. Această întrebare este relevantă în primul rând pentru acele tipuri de bunuri, la fabricarea cărora se utilizează același tip de tehnologii și materiale omogene.
Atunci când faceți afaceri pe piața valutară, termenul „marjă liberă” este adesea folosit. În contextul tranzacționării valutare, acest concept este considerat diferența dintre active și garanții. Marja gratuită - suma fondurilor din cont care nu sunt legate de obligații. Un speculator de schimb poate dispune liber de aceste fonduri atunci când efectuează tranzacții (de exemplu, pentru a deschide poziții).
Conceptele de „marjă” și „marginalitate” sunt utilizate pentru a conduce eficient procesele de afaceri. Se recomandă efectuarea analizei marginalității și a indicatorilor aferenți înainte de a lua decizii responsabile în domeniul politicii de marketing a companiei. Conducerea care ignoră aceste concepte va avea dificultăți în luarea deciziilor de marketing. Prin identificarea parametrilor legați de marginalitate, scopul este de a calcula indicatorii de creștere a vânzărilor și de a determina direcția de deplasare a mărfurilor eliberate. Această categorie economică este de neînlocuit în domeniul bancar, asigurărilor și comerțului.
